am ajuns până lângă teatrul maghiar
pe o pânză uriaşă scria woyzeck hmmmm
din senin m-a lovit ceva sub ochiul stâng
din senin s-a închis dreptul, ff bizar o frunză uscată de mai.
apoi mâna s-a ridicat uşor gata să cerceteze
stai, mână, i-am spus eu sau
dracu ştie care
zgârietura adevărată e zgârietura necercetată
ea a renunţat, îmi venea să mă întind lângă woyzeck.

acum e-acum, mi-am spus
care pe care
să apară primul om să vedem.

mi-am depărtat picioarele, mi-am făcut mâna streaşină
totul venea de la sine, în rest nimic, niciun om, nici măcar o vrabie uscată
de mai.
mi-aş fi dorit să am căştile cu mine, să-mi ţină de urât
mi-aş fi dorit să cadă soarele pe streaşină
să ardă tot tot
în tigaie
o hârtie proaspăt decongelată.

la urmă el a prins a creşte chiar din asfalt, drept în faţa mea
mi-a adresat o rugăminte
închide ochii, mi-a spus
şi a trecut pe lângă mine.