Mă simt în zbor de vultur și nu vreau să cobor,
Îmi prelugesc aripile mele cu puful cozii de nor.
La îngerii mei mă rog, în vis să te iubesc mereu,
Să te ating usor cu focul viu al sufletului meu.

Dar curge uneori veninul în tot ce mă înconjoară,
În liniștea venină mă frîng cînd Domnul se coboară.
Vestea pierdută aievea în văzduhul cu cerul gol.
Mă desparte de viață și mă aruncă neantic la pol.

Rămîi doar tu ramură vie în arborele vieții mele,
Adunat în florile tale minune din raze de stele.
Eu ma simt lîngă tine pîrg de suflet nemuritor,
Cu îngerii toți, mă fac să fiu vultur cuceritor.