poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-28 | | Cel mai frumos dar, pe care Dumnezeu ne-a dat, Este însuși Ea, viața, care rămâne de neuitat. Praf am fost, din praf suntem, Ce vom fi? Este idem. De ce este viată, De ce este moarte, Dacă se pierd odată Și-odată, se pierd toate? De ce ne-am născut, De ce trăim? Oare de ce, Dacă odată tot murim? Trăim pe-această lume ca o stea, Care nu luminează veșnic, de-a pururea, Ci care se stinge odată și nu mai luminează. Pe bolta cea cu stele, ea nu mai veghează. Chinuind o viață-ntreagă, Să poți să mai lucești, Nici nu vezi cum zboară anii Și tu deja îmbătrânești. Când îți dai seama Că-ncetezi a lumina, Au zburat anii peste tine, Și-atât a fost viața ta. Trăit-ai pe această lume, Ca orice lucru trecător, Pășind pe firul vieții, Ca un simplu călător. Dar ce rost are oare Să trăiești fară’ sens și chinuind, Ca apoi să-ți lase sicriul în mormânt, Fără de lacrimi și zâmbind? Or n-ai fost tu oare, O stea cândva pe cer, Luminând o viață-ntreagă Și apoi pierzându-se în eter?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate