nimic în ele
la fel cum nu e nimic în noi
mameloanele tale de culoarea salamului proaspăt
devin tari
şi eu ţin în mână un obiect început
cineva vrea să te binecuvânteze
trebuie doar să cobori cu paşi grăbiţi
e atmosferă de arşiţă şi se înghit noduri
mai liniştit ca nisipul pe fundul mării te duci spre ea
cu bucăţi de foi dintr-o carte veche
şi ştii că toate vor fi date de cap
că tremuratul va veni la tine cu paşi de kanguru
şi balele o să-ţi curgă pe barbă ca la un rahitic
cu fiecare pas tot mai aproape de
cu fiecare pas tot mai departe de
dar liniştea există ea oricum există
e secretul tău cel mai mare