poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5640 .



Când va veni poemul meu sau iubirea ta
poezie [ ]
din vol. Poezii odioase de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sinda ]

2010-04-08  |     | 



Eschimoșii au peste patru sute de cuvinte
pentru zăpadă, dar niciunul pentru gheață.
Așa și eu. Nu contează că acolo e atât de frig

încât ai crede că ninge neîncetat
și câinii husky mor lângă sănii. Nimeni nu știe
când va veni poemul meu sau iubirea ta.

Stăm la o cafenea. Nu avem ce să ne spunem
și nu ne deranjează asta. Stingi țigară după țigară
din scrumierele pline nu renaște niciun Phoenix

nici măcar unul mic cât un porumbel
care-mi părea că plana la tine în palmă
pe care copiii aleargă să-l prindă.

Porumbeii nici nu se sinchisesc să zboare
aleargă și doar când ajung aproape de ei
sunt hăt-departe la doi metri de mine.

Cândva mă vor întreba dacă a fost reală.
Dacă ar fi fost reală s-ar fi născut într-un oraș de munte
și când ne prindea noaptea mi-ar fi zis hai

pe aici vin lupii sau dacă nu câinii de la stână.
Când mă sărută vrea să-și facă buzele cu sânge
eu o mușc tare înapoi până îi dau lacrimile

vocea i se scurge odată cu rimelul
și deși n-o aud văd în ea țipătul lui Munch.
Stă în fața mea devorată și e mai frumoasă

ca oricând. Chemați îmblânzitorii de cobre
mi-am băgat capul în gura tigrului și am sărutat-o.
Mi-a fost frică la început încât am putut să strig

dede are o pasăre de foc în gură,
dede are un dragon în gură și chiar avea
înflorite pe limbă plantații de tutun și vanilie

și cannabis și avea gust de cenușa Zarazei
amestecată cu cenușa de Phoenix.
Despina, tu ai în gură și moarte și înviere

iar eu mă fac moale până când
ajutată de tocuri mă depășești în înălțime.

Îți vei aminti oare toate astea în timp ce
te privești în oglindă și îți îndepărtezi
sărutul meu odată cu rujul de pe buze?

Când o să apar brusc în penumbra
din spatele tău n-o să te sperii?

Când am să mă apropii încet să-ți scutur
părul de zăpadă și o să-ți adulmec
ca o drujbă gâtul mirosind a cetină.

Când o să apar sub cearșaful tău
și în loc să mă îmbraci o să mă arunci
pe jos ca pe o stafie demodată
în care nu mai crede nimeni.

Ai să mă privești cu groază
ca pe-un cap atârnat de un perete
căruia încă-i mai crește părul?

În părul tău se așezau fluturii toți îndrăgostiți
de tine și decât să te părăsească acceptau
să fie cusuți de vii în perna pe care aveai să dormi

cu părul tău ca o ghilotină. Sau în haine
pe care le schimbai atât de des
și nu puteau să te atingă decât pe dinafară

și își doreau să se preschimbe-n molii
iar cei care aveau să-ți atingă pielea
stăteau nemișcați și mureau sperând

să ajungă tatuaje care să-ți intre în piele,
dar nu există tatuaj care să intre destul
de adânc. Îi culegeam repede și încercam

să-i resuscitez între palmele tale.
Și acum frigul îmi decojește
pe sub piele sângele. Frigul taie

dede îmi suflă în palmele degerate
și apoi mi le ia întru palmele ei

dede și palmele ei călduroase
care prind între unghii fluturii
și îi strivesc ca pe păduchi

se învârte în capul meu tot mai repede
un carusel sinistru din care nu pot
să mă dau jos până la sfârșit

ca dintr-un rollercoaster
oprit în vârf înainte să coboare.

Eu care l-am plagiat pe Mozart și pe încă alți câțiva,
care n-am făcut decât să descriu un tablou
pe care nu a apucat cineva să-l picteze

fur vieți și le trăiesc, asta fac eu. Îmi amintesc
cum am prins albina într-un stânjenel unind petalele.
Cu cât erau alții mai buni când o ardeau cu țigara

pe când eu am făcut din petale o cușcă
și nu m-am putut hotărî de frică
dacă să-i dau drumul sau nu până când

în pumnul deja strâns am simțit o mică înțepătură
ca un vaccin. Uitați-vă la mine. Am aflat
cum moare albina și îi fur moartea.

Îmi las veninul pe foaie
odată cu abdomenul plin de viscere
și mor de fiecare dată încă puțin.

Mi-era teamă că dacă rupeam o petală
floarea s-ar fi preschimbat într-o floare carnivoră
și dinăuntrul ei ar fi ieșit de fapt o fiară?

Tot ce se poate. Și dacă la început rupeam doar petale
pentru jocul de-a mă iubește, nu mă iubește

după florile au început să aibă cartilagii osoase
întocmai ca oamenii, dar asta nu m-a oprit
să încep să torturez trandafirii și să le rup

pe rând degetele și oasele ca să aflu
adevărul și chiar dacă erau toate minciuni
era adevărul pe care voiam să-l aud

apoi florile s-au îmbolnavit și nu mai puteam
să aduc decât flori de cancer,
care înfloresc atât de repede.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!