azi-noapte strada pe care-o știam
și-a pierdut frumusețea
și numele
vântul a bătut
peste liniștea ei
zgâlțâindu-i ferestrele legănătoare
tu unde erai când lumina s-a stins
când ploaia stufoasă-a început să vuiască
tu unde erai și eu unde eram
două dureri despărțite de-o ușă
și-n vântul sărat
două lacrimi pe-un chip
desperechindu-și singurătatea

eu unde eram și tu unde erai
pretutindeni dragostea
hoinărește prin lume
numai eu n-o mai văd
numai tu n-o mai știi
nu-i simți jăratecul sub tălpile goale
tot mai slab licăresc
tot mai rece suspini
întunericu-și roade lungile gheare
singura stradă pe care-o știam
și-a pierdut numele și-n viscol s-a stins
ca o aripă-n zbor înghețată