bate vânt de dor de ducă
ce-a fost verde se usucă
bate vânt de dor și jale
apele îți sapă cale
între munți înalți de piatră
unde suflete se-adapă
cu basme purtate-n vânt
de zbor harnic și cuvânt
floarea de cireș plesnește
negru văl te-nțepenește
zboară ager gândul meu
ca un sprinten copil zmeu
zboară unde-i vedea zare
și te mișcă-n deal în vale
nu sta locului o clipă
și privirea n-o ridică
decât la sfârșit de drum
să-i spui Domnului stăpân
ce-ai văzut cu ochi drăcesc
printre flori de măr domnesc
ce ai auzit sub lună
într-o noapte la fântână
când duhurile se adapă
și zorii de zi se crapă
când prin vălătuci de ceață
răsărit-a o albeață
punct viclean de cosmic neam
zicând nouă cu alean
că nu-i jale mai amară
ca jalea de viață rară
căci treci pragu-n alt tărâm
singur pe nesigur drum
n-ai cum să te-mpotrivești
destinul să nu-mplinești
e lege de la natură
de-o fi rea sau de-o fi bună
pumn de tină să ne facem
de cei vii să ne desfacem