poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1825 .



Ereditate
poezie [ ]
poem epic de critică socială

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rellurescu ]

2010-03-23  |     | 



Ereditate

Ereditatea își spune cuvântul,
Ireversibilă pe-ntreg pământul.
Puțini sunt oamenii în astă-lume,
Infailibili, cu nume și renume,
Îngemănând fapta cu gândul.

Pentru supremația existențială,
De la geneză și mai departe,
Prespicacitatea e primordială,
E arta vieții, între arte,
Iar selecția e crucială.

Simțul măsurii însă, este surclasat,
Din generație, în generație,
Și ce păcat!
Mulți, fără abnegație,
Îl păstoresc nemăsurat.

Mai mult de-atât, simțul dreptății,
Este umbrit de lăcomie,
O nouă tipologie a demnității,
Se vrea să fie,
La limita legalității.

Uneori, în viață e ca la piață,
Să știi să cumperi, sau să vinzi,
Să ai tupeu, să ai "prestanță",
Dibaci să te pretinzi,
Să știi și unde și când să fii în față.

Minte frumos și e descurcăreț,
Este viclean și de-l înjuri, zâmbește,
Slugărnicia simulată e la mare preț,
E ca și când strămoșul lui trăiește,
Și seamănă leit, cu tatăl său - isteț.

Interesele de grup au influență vastă,
Se pun, se contrapun, sau interpun,
În apărarea privilegiilor de castă
Și care public, nu se spun,
Însă, încet, încet, devin religie nefastă.

Azi, cine suntem noi?
Un rezultat genetic al celor ce-au învins,
De mult plecat-am de la oi,
Destinul mioritic ne-a cuprins,
Cu deznodământ, la judecata de apoi.

Ne mai mirăm, că totul ni se fură,
Și că trăim mai rău ca alții,
Atunci, de ce tăcem din gură?
De ce nu ne unim ca frații?
Să-i dezbrăcăm pe neaveniți, de impostură!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!