De miine iarasi norii sempletesc
Si-n dansul lor vor cerne a visare,
Acolo doruri neatinse hoinaresc
Acolo e cararea, ce n-are uitare.

De miine radacinile isi umple seva
In nesfirsite vene de argint,
De miine iarasi peste lume cade trena
Poemelor nemarginite ce le simt.

Nu este loc de ruga,...multumiri,
In aer totul se-nconjoara de senin,
E o imbatare-a mintii in simtiri,
Descatusarea vietii plina doar de chin.

Peste coline serpuind carari
In zari de ceata fumurii de doruri,
De miine tu iubire ai sa-mi fii...
Oglinda sufletului ce reflectata-n noruri.

Ai sa-mi devii cu mine lut si piine
Ai sa-mi devii copilarie,...asternut,
De miine tu ajungi din nou la mine
De miine ai sa-mi fi la inceput.

Si vei simtii fiori de nori in cete,
Si vei simtii tacerea dorului ce-l simt,
Si vei simti cum apa plinge rece.
Si vei simti ca fara tine eu nu sint.

Incarca-te cu mine in paduri uscate
Gaseste-ma in frunze si pamint,
Atinge-ma privind la fum de case
Iubeste-ma pina vom merge in mormint.