Dimineaţa pe răcoare,
El, pescarul amator,
Se ridică în picioare
Şi munceşte cu mult spor:
Îşi aruncă nada-n baltă,
Îşi serveşte cafea caldă,
Gândul şi-a fixat pe somn.

Stă şi-aşteaptă până muşcă
Primul peşte mai flămând
Şi ca glonţ plecat din puşcă
Îşi adună firul lung,
Dar constată cu mirare
Că nu-i peştele cel mare
Ce-l visase la cafea.

Stă şi-ncearcă ziua toată
Ca să prindă-un peştişor,
Însă astăzi nici norocul
Nu-i surâde prea uşor.
Traista lui e goală-goală,
Urmă nu-i de osteneală.
Ce mănâncă el la prânz?

De-ar munci pe câmp cu sapa
Sau de-ar bate-n posturi toaca,
Ar avea, de-acolo, ce mânca.