dar cine eşti... sunt duhul
acelor care dorm
în luturi reci şi sece
pe care se-aşezară
cu mult aplomb şi scârbă
purtând titlul de domn
plebeii ce-şi vândură
nu inimă... ci ţară

cine mai eşti... sunt duhul
de dascăl slab şi tânăr
ce-aştept să-mi spună mama
că-mi pune bani de carte
deşi ştiu că munceşte în frig
şi disperarea de-a mă vedea învinsă

îi dă fiori de moarte

cine să fii...sunt duhul
ţăranului ce-şi vinde
pământul , calul, vaca
pentr-un amar câştig
pe care-l cheluieşte
cu multă bucurie
ca nu cumva copilul
să îi adoarmă-n frig

să fii cumva şi duhul
acelora pe care
părinţii îi văzură
cu un bagaj umil
plecând ca nişte păsări
departe călătoare
în ţări în care nu vor
primi, măcar azil

dar cine eşti... un daimon
cu ochiul sec şi rece
de nu vezi cum mă fură
şi repede mă duc
puţinii ani ai vieţii
în care pot fi tânăr
şi, mai nimic temeinic
să fac, nu mai apuc