Toarnă sângele meu în carafa cu vin și spală clipa de atâta venin.
Udă cu ploi singura floare ce mușcă din valul de mare.
Vino iubito pe țărmul ce păstrează urmele noastre, cum stâncile sacre ating raze și astre.
Toarce leoaica adormită pe colțul de stâncă, pasărea albă păzește zeița din marea adâncă,
Numai eu singuratec te aștept ca să vi, în lumina din suflet în zorii de zi.