Să-ți fie dor de-acel trecut,
Meleaguri dragi, unde-ai crescut,
Prea repede, te-ai împlinit
Și n-ai știut cât te-am iubit...

Să-ți fie dor de nopți târzii,
Când eu te-aștept ca să revii,
Cu trupul zvelt și părul lung,
Mereu la tine să ajung...

Să-ți fie dor de un cuvânt,
Rostit pe vremuri, luat de vânt,
Și câte oare-s pe pământ,
Le port în suflet, vreau să cânt...

Să-ți fie dor de toți acei,
Cu care ades, mereu cu ei,
Prin viața ta toți au trecut
Și urma lor cât te-a durut...

Să-ți fie dor de vechiul drum
Ce îl străbați și tu acum,
Să fii mai tânăr, ca să zbori,
Să-i readuci la locul lor...

Să-ți fie dor de dimineți,
De munții tăi plini cu nămeți,
De dulci izvoare, de poteci,
Cu ei tu poți iar să te-ntreci...

Să-ți fie dor de un sărut,
Pe care-atunci tu nu l-ai vrut,
Dar azi îl cauți, nu-l găsești,
Așa e-n viață când iubești...

Îl cauți azi, a dispărut,
L-ai fi lăsat de-ai fi știut
Că ți-l dorești, că-l prețuiești,
Să-ți fie dor de dulci povești...