Celor mulți plecați de-acasă


Într-un declin al sorții
Se află azi Moldova
Cînd fiicele, feciorii
Ne părăsesc cu toții.

Pe alte dulci meleaguri
Cu străzi mai luminate
Și-aruncă moldovenii
Speranțele lor toate.

Încet, încet se uită
Istorie și soartă
Și doina cea străbună
Și nucul de la poartă.

Se uită ciocîrlia,
Se uită cimitirul
Ne părăsim moșia
Și-n lacrimi trandafirul...

Acolo-n altă țară
Care tribut ne cere
Se nasc copii de-ai noștri
Dar tot dintr-o durere.

Ne amăgesc străinii
Pentru un colț de pită
Iar țara-ne Moldova
Rămîne părăsită.

Rămîne chinuită,
Rămîne nepăzită --
Străinii vin cu droaia --
Din nou e cotropită!

Fecioarele, feciorii
Tot pleacă-n stoluri, pleacă
Așa li-i gîndul, visul
Să nu se mai întoarcă.

Dori-vă-veți odată
Acasă de-a vă-ntoarce,
Dar nu ve-ți găsi maica
Nici satul, să vă-mpace...

Și-atuncea o să plîngeți
Și-o să chemați trecutul,
Dar totu-a fi-n ruină
Și mort va fi sărutul...

Veți apuca iar drumul
Lung, al înstrăinării
Și veți găsi salvarea
Pe căile uitării