mărgăritar naiv un bob de rouă
a rupt solara suliță în două
firul de iarbă i-a zâmbit candid
fiind bobului părtaș la regicid

un sâsâit de apă curgătoare
ademenea materia visătoare
căzută pradă soarelui viril
hoinar cu torțe aprinse și fitil

ca-ntotdeauna furnica asuda năucă
sperând un bob de grâu cât ea să ducă
la moara veche lângă iazul de cleștar
în care se-oglindea un greier lăutar

tălpi uriașe măsoară poteca pietruită
speriate broaștele verzui orăcăie în pripă
lovește nemilos un bubuit de pușcă
în gândul liber ce a fugit din cușcă

la orizont semeț tronează-un munte
cu creste-albite de zăpezi cărunte
gândul a luat-o voinicește la picior
sărind pârleazul timpului păstor

dușman răzbate un zgomot din oraș
copoi perfid pe urma gândului poznaș
vânat de mintea crudă a celor din cetate
captivi ai vieții poleite străini de libertate

cristalul ochiului caută avid lumină
noaptea ne-mbracă cu negura-i haină
gândul țâșnete liber nu poate fi ucis
sfidează glonțul puștii visând la paradis