zi după zi lăcrămioare adună
fata cea bună-n cunună
cînd pe luncă se cerne praful de lună
de mistuire cântec răsună...


sfioase-amuțesc pe veștedul trunchi
lăcrămioarele strînse mănunchi
cînd fata își pleacă fruntea pe genunchi
tresaltă al lumii rărunchi...


tot singură fata la ceasul de cină
așează-n pervaz o lumină...
că nu vine nimeni cine-i de vină?
lăcrămioare în poală-i suspină...