Ce se află oare în întunecimea de sub pielea mea închisă la culoare?
Care este distanța dintre ea și sufletul meu?
Sunt chinuit de amintiri solitare.
Treaz la începutul luminii
fără a găsi vreun motiv pentru care m-am trezit.
Am doar o singură viață... fără tine...
(în timp ce lumina devine puțin câte puțin întuneric,
în timp ce încă în umbra mea
aștept sfârșitul cu nedreptăți
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenței mele
la care am fost condamnat și trebuie să sufăr
împreună cu greutatea pielii care sângerează cu fiecare clipă;
un sânge ce curge printr-o inimă însetată de dragoste,
înfometată de viață, țipând la fiecare pulsare...)
...aștept înăuntrul pielii mele, departe de umbra mea,
sfârșitul acestei nedreptăți...