e luni. lumea aleargă și sare garduri. ștacheta e înaltă din fier. picioarele mele sunt din lemn. picioarele mele sunt din piatră.
ascult apa din oameni. ascult susurul vieții.
știi cum e când e luni și pacienții așteaptă încolonați la ușă. cum stau ca niște lumânări gânditoare. durerile sunt ca niște câini. latră și mușcă și ling.
e luni și lumea se întoarce în marea ei oboseală.

mi-aș lua o vacanță în cer. din pădurea noastră au început să dispară copacii.

știi cum e când e luni și lumea aleargă fără să vadă pe unde calcă. când simți că poți lipsi de oriunde. nu te caută nimeni. ești un copac într-o pădure dispărută. și ai o inimă de copac.