Cad stele pe nuferii din lacuri,
Cu pasi de clipe trece-o adiere.
Cu vârfurile împlântate'n veacuri,
Dorm plopii subt sumane de tacere.


Dorm drumurile'n colb,de mers trudite.
Dulău de pază-i focul dela stână.
Fântâna între urme de copite,
Stă moţăind cu ciutura în mână.


Dorm florile cu gene lungi pe câmpuri,
Dorm satele pe laiţi tari de muncă.
Sonor sunând din piedici în răstimpuri,
Pasc caii negri noaptea depe luncă.


E-o linişte că'ncepi s'auzi trecutul,
Foşnind adânc în inimă şi' grâie.
Se'nchină cerul şi sărută lutul,
Cernând din Calea Robilor tămâie.


Uiţi tot ce-a fost şi te-a durut odată,
Din nou eşti zdravăn şi din nou ţi-i bine,
Când lângă viaţa ta îngenunchiată,
O salcie se roagă pentru tine.


Cu şervet ud ştergându-te de rele,
Pârâul te dezmiardă cu răcoare,
Când luna capul tuns până la piele
Şi-l culcă'n poala munţilor din zare.