M-au sărutat din îngeri în fiecare zori de zi,
Din razele solare am aripi pentru a putea iubi.
Mă tem de nemurirea unui suflet de hoinar,
Din zborul lor nemărginit ating visarea iar.

Din lupta de cuvinte, șoptite din izvorul lor,
Din toată rugă mea se asează iubirea tuturor.
Nevinovat de sarutare ating adîncul unui trup sălbatec.
Mă las in vântul sorții, să pot iubi tot cerul singuratec.