prea bine văd blîndă căprioară
că ființa începe iar să te doară
prea bine știu cît știu de bine
ce te strînge-n seara asta pe tine
ce te-ncovoaie veninul din vine
ce te-nchircește între crinoline
se cheamă dor de seară
dor lung de primăvară
dor de sine dor de altcine
dor de nici nu știi bine…
e o dulce amară licoare
cu ea nu se trăiește
și nici nu se moare…
otravă fără-nturnare
și fără vindecare…
n-am decît să stau lîngă tine
un veac și mai bine
nici o putere cu mine nu ține
zadarnic mă-nghesui mai aproape de tine!
zadarnic te-acopăr cu mine!
chiar de ți-aș sta de jur împrejur
orice fierbințeală din tine s-o fur
dorul acid din inima ta
în inima mea să-l scurg și să-l îndur
de-așa otravă cu odor de cafea
nu te vindecă nici privighetoare nici stea
nici vreo vorbă vrăjită de-a mea…
ce bine știu cît știu de bine
cît fără de rost stau lîngă tine
cît fără de putere cît fără de leac
pot să stau lîngă tine un veac!...