lumea pe care am construit-o
în jurul meu
cu carămidă şi beton
acum e un tomberon de gunoi
în care îşi caută de mâncare un boschetar
stau desculţ la balcon
oricum frigul nu-l simt
oricum nimic nu mai simt
chiar dacă ziua e cu soare şi sunt mulţi hulubi
ce îşi caută de mâncare prin zăpadă

micuţa mea prăjeşte-mi două ouă
şi eu o să scot castraveţi muraţi dintr-un borcan de trei litri
totul o să fie ca înainte
eu o să merg prin nenumăratele tale vise
cu bulgări de zăpadă în mână
şi o să împart la toţi câte unu
în loc de flori

vreau să zic că totul e rahat
şi că totul e simplu
ca dezvelirea unei bomboane
dar nu e aşa
nimic nu e aşa
nici tu
nici eu
nici gunoiul pe care îl duc eu azi