Poezie
Serafim - jucător la zar - priveghiul căderii
1 min lectură·
Mediu
A oftat îndelung apoi a strigat nimănui și a plecat
Se gândi să încerce o alergare din omul cel nou una pe care o bănuia dar despre care nu pricepea în ruptul capului mai nimic
Așa osteni Serafim într-un timp al deșertului unde oameni cu barbă și turban stăteau în cercul primei distanțe și aruncau zaruri
Nu tu cămilă nu tu apă nimic decât un pustiu al numelui din care lua Domnul litere să ridice mai apoi cuvântul zidirii
Cei patru nu-l băgară în seamă pe nepoftitul musafir ci continuau să arunce zarurile Preț de o zi și o noapte stătu Serafim neclintit în preajma celor aruncători de pietre și nu scoase o vorbă A doua zi la amiază când soarele trăgea cu arcul unul dintre cei patru aruncă din greșeală în afara cercului ori acolo se lepădau picioarele lui Serafim
Acesta apucă pietrele și după ce văzu că pe cer nu sunt păsări aprinse priveghiul căderii
Și azi se rostogolesc și azi cei patru așteaptă și azi Serafim își încearcă norocul
Numai Tu Doamne tot faci la case și nimeni în ele
023.747
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “Serafim - jucător la zar - priveghiul căderii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/13924898/serafim-jucator-la-zar-priveghiul-caderiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-Primesc cu bucurie orice gând despre Serafim.Pentru mine este foarte important să știu cam pe unde umblă cititorul și cât! Dacă văd că drumul e lung și nu obosește aștern în carte!Mulțumesc frumos domnule!
0
de-a lungul vremiim-am temut de mata
atat de a-ti comenta textele cat si atunci
cand in cateva randuri ne-am vazut la ochi,
uniti de eforturile Alinei Manole. m-am temut
pentru ca ai limba bifurcata ca a sarpelui
dar care, contrar acestuia, graieste totdeauna adevarul.
dar iaca...imi iau inima-n dinti si purced
a-ti diseca unul dintre texte, atat cat ma tin puterile.
de nu falsez, observ in textul dumitale o insertie biblica,
versul final e obscur vederii mele, pe cand anteriorul
duce cu gandul la o pervertire a celui apropiat Domnului,
Serafim, ce se lasa amagit nu de Sarpe ci de Om.
as inchia cu niste imagini care mi-au placut in mod deosebit:
``Se gandi sa incerce o alergare din omul cel nou``,
``stateau in cercul primei distante si/ aruncau zaruri``,
``un pustiu al numelui/ din care lua Domnul litere``,
``soarele/ tragea cu arcul``
``dupa ce vazu cape cer nu sunt pasari
aprinse priveghiul caderii``.
Toate bune si, cu o luna restanta, La multi ani!