Reptilieni cu sânge mai rece decât gheaţa
Ce lung străbat în carne cu umblet de cuţit
Secretuiesc făţarnic şi laş că s-a iubit
Cândva ... pe-aici, femeia, lumina, pruncul, viaţa


De-agnostice iluzii s-or fi împătimit
Când prin ferestre tulburi privesc de-dimineaţa
Şi spre acelaşi lucruri anoste-i trage aţa
Cu o putere sumbră de drac neadormit

Adună lungi năvoade ce-abia le trag în barcă
Sunt suflete naive de oameni obosiţi
În care ceasul lumii a încetat să bată

Vă bucuraţi degeaba... de vreun băiat, de-o fată...
Ei se transformă-n îngeri de care n-o să ştiţi
În ce fel or să intre, iertaţi şi trişti în arcă