PRIVESTE CUM NINGE

Priveste, iubito, cum ninge
Tacerile toate sunt albe,
Pe frunze uscate si crengi
Se prind a zapezilor salbe.

Priveste cum ninge-n tacere
Cu fulgi care cad peste noi,
De parca si-ar da vesnicia
Azi clipele toate-napoi.

Si ninge raceala sub neguri
Pe taina padurii de brazi,
Cand totul ingheata in jur,
Doar ochii iubirii sunt calzi.

Priveste cum ninge prin vai,
Pe dealuri se-asterne acum neaua,
Din fulgi parca-si trage padurea
Pe fata-i cernita perdeaua.

Si chiar daca apare-n spartura de nori
O raza de soare cu dinti,
Cand totul ingheata in jur
Doar buzele tale-s fierbinti.