De obicei, când se simte ameninţat, omul se adăposteşte în bucătărie
să fie mai aproape de lucrul lui, trupul.
Uneori, îşi adună obiectele dragi, cărţile, banii puşi deoparte, hainele ce vor vedea ţintirirmul
fără el
numai şi numai pentru a simţi pântecele rece al muşamalei
şi pernuţa taburetului insular

sub coapse mai încap câteva rânduri de pahare şi de trenţe mirosind a balsam.

Prin mintea omului trec atunci genunchii şi coatele trec
înşirate şi moi ca pulpele unui pui la capac dar ce zic eu
ca o întreagă ogradă de pui la capac

când stomacul revine la locul lui şi se preface că
în sfârşit, doarme, omul suflă în iaurt şi se dă cu sania pe gresia lustruită

şi fiindcă fără nicio sfială
picioarele prind a i se lungi picioare lungi şi musculoase de lăcustă
omul sare din bucătărie în propria viaţă
şi roade, şi roade.