Sint singur aici, e camera goala
Nici foc nu-i in soba, pereti sint reci,
E iarna aici, e iarna afara
Zapada mie-n suflet si pe poteci.

E poarta trintita de viscololul rece
Troiene cazute sint peste tot,
E greu fara tine, si timpul nu trece
Sa fi iar cu mine, sa fim cum am fost.

O lacrima-mi cade pe fata-mi pierduta
Nu am putere macar s-o ating,
Pierdut sint in mine, si stinsa mi-e viata,
Pierdut sint in mine si gindul mie stins.

Privesc catre nimeni, si caut in zare
Printre nameti tu sa-mi apari,
Si fara noima incep tot in graba
Sa-ti curat cararea de albul noian.

E doar o himera, caci nu esti aievea
E doar o naluca a gindului stins,
Cararea e ninsa, zapada-i aceiasi
Numai tu inger, nu esti de-atins.

Nu am ce face decit sa te-astep
Si focul din casa eu sa-l aprind,
Sa curat cararea de neaua cea groasa
Iubindu-te inger, al ierni suspin.