poemul ăsta... nu ştiu cum să zic
dar ca un dor prelung se înfiripă
hulub ce-şi vâră capul sub aripă
nemaiştiind de nimeni... de nimic

e greu, că lumea sângeră şi ţipă
şi magi nebuni sfârşitul îl prezic
de voi cădea cum să mă mai ridic
când am făcut de mine-aşa risipă

sau să m-adun când în degringoladă
m-am oferit deplin şi inutil
asemenea cu omul de zăpadă

ce-i năruit de mână de copil
şi se topeşte fără vreo dovadă
c-a fost vreodată, oarecui, util