respir aer mucegait,
imbibat cu cenusa,
inlacrimat de-o furtuna de praf.

vad pasari infricosatoare,
strabat amurgul violet,
se-ndreapta spre mainile mele,
tipete surde imi brazdeaza-n durere palmele,
incepe-o rascoala de durere.

simt langa mine doar ura,
desprinsa din zambetul tau.
nicio mangaiere,
nici flori de salcam nu mai sunt,
nici umbra petalelor dulci,
nici culoare, totu-i pustiu!

ma strabate si-acum privirea rece,
ochi-ti de gheatza-au aruncat asupra mea
cioburi de sticla...

imi sangerez renasterea,
imi trezesc nemurirea,
vad dincolo de ceata dintre noi,
iti zaresc urmele in nisipul amortit.

inca un pas,
simt durere,
nisipul e oaza de-ntuneric,
ma scufund in a mea viata,
plec spre aduncuri rupte de-a valurilor tacere.

bocancii ii simt tot mai grei,
ma ajuta sa cobor,
ma duc intr-o fractiune de sunet
spre ape-insangerate.