Gânduri transformate-n șoapte repezi
Se rostogolesc în timpanele
Plictisite și total neinteresate
Ale unor oameni de ceară.

Aceste gânduri sunt păcate
Pe care cu greu le mărturisesc,
Conștiința mea refuzându-le
De fiecare dată când încolțesc.

"Du-te la colț" îmi spune,
"Și stai în genunchi două ore întregi"
De parcă această pocăință
Ar șterge faptele săvârșite.

Oamenii de ceară nu au conștiință.
Nu mă critică și nu mă trimit la colț.
Doar ascultă adormiți în toropeala
Căldurii de la soba lângă care i-am pus.