târziu ne dăm seama
că suntem învinşi
de propriul orgoliu,
fiinţe mici ne înconjoară
stăm pitiţi în cochiliile noastre
şi mai aşteptăm acea schimbare
a anotimpurilor bune.

privim cu mirare luptele politice
scaunele tapiţate pe care, mai toţi
vor să se urce în picioare,
în urmă oameni din ce în ce mai săraci
sărăciţi...
cu pungile aproape goale
ieşind din micile prăvălii de cartier
de pe vremea "împuşcatului"!

ei au sărăcit primii, îşi zic
alte "jucării stricate" merg ţinându-se de mână,
pe la spitale,
zac pe scaune în aşteptarea unei minuni
care nu mai vine,
oricare dintre noi
poate fi concediat, doar la o adiere de vânt!
mii de familii îndurerate
cu copiii înghiţiţi de nisipul frivol,
nu mai au scăpare,
înghiţiţi de ură, de risipa celor care
nu văd pacea ca o rezolvare,
şi noi trebuie să trăim
şi ei duşmanii…
doar n-o să ne măcelărim


trăim între două lumi, analfabeţi
cu diplomă în buzunare,
extremiştii mişună la ştiri
vedete de cinema, doar câteva secunde,
e o alinare să-i vezi, mai apoi
cu cătuşe la picioare.


sârma ghimpată nu separă cerul…