Tractorul de pe marginea miriștei
și legăturica asta de
paie
și cerul albastru descoperit abea acum de mine
și de liniștea asta după
Gălăgie...
Uite cît e de mare nămila asta de
Tractor
care se odihnește și ea ca și
mine...
Îmi tremură trupul deși nu mi-e frig
și nu mă enervează
sudoarea ce trece pe barba mea de
șteapuri de știr
plină...
E cerul curat
E un albastru înrădăcinat în albastru
Culoare nestinsă de
asfințit
culoarea iubirei noastre...
s-aude cum cîntă încet un foșnet de gînd
și tace ușor
arătura...
Eu strîng nemernic eu strîng
de umilință
făptura...
Sunt tractorist și dacă
Tu ești o Zînă
Da sunt eu acum murdar și trist
Dar nu e pentru prima dată când
eu nu vin acasă cu
Săptămîna...........................