vârful rupt dar ascuţit al timpurilor noastre
melcul vagabond şi iute numit cu aroganţă limax
statuia de piatră vie ce se pişă pe ea
auzind cum îi bate inima

spaţiul dintre subiect şi predicat
unde oricine simte că nu simte

pasărea dintre aripile altei păsări
masca ajunsă chip de-atâta nepurtat
strada de sub paşii tăi
pământul de sub unghii
praful din păr şi carnea
crescută neîngrijit din sufletul
de os

sunt cine din tine
propriul meu scaun cu rotile.