în pană de moarte bătrînul păşeşte pe duşumea
trosnete iritante
mai degrabă genunchii decît decorul
casei trasă recent la rindea.
multe încăperi pentru multe păreri
(prietenul intim zicea de preapuţinul clădirii)
tata! mi-a zis copilul, omul acesta cu gust de rubine
ce prieten îţi este
are miros de mocirlă nu-mi place cum rîde, cum vorbeşte, cum tace...
cum se uită la tine.
în pană de viaţă am acceptat
prietenul devotat
ce priveşte cu sete şi cu dorinţă
duşumeaua ce sună a umilinţă şi a multe păcate.
fiul meu
bătrînul nu vorbe, nu trosnete,
ci diamante...