în clipa de faţă se înghesuie toate
amintirile precise şi grăitoare petrecute
într-o perioadă goală de orice secundă.
sunt universal. şi iubirea
o gaură neagră
despre care ştiu cu ce se ocupă.

sunt amintiri despre tremuratul
picioarelor la paianjen. amintiri
despre sângele ce obişnuia să străbată până în vârf
orice fir de păr.

părul! ce mort în creştere!
din el s-au stors ultimele picături
şi sângele a fost nimicit de
strălucirea exterioară ce i-a luat locul.
majoritatea o consideră superficială
precum un podium cu gropi în loc de trepte.

primul participant s-a îngropat singur,
să le arate pesemne celorlalţi cum se face.
în urma acestei performanţe a prins locul trei.
pe doi s-au clasat ceilalţi
pe locul întâi, la cea mai mare adâncime
se înalţă cu mândrie ultimul. a câştigat drept premiu
fântâna infinită
săpată în mijlocul podiumului,
în care, deşi face să tâşnească viaţa vie,
te îneci din prima scufundare.

ultimul om nu ştie să se îngroape singur
iar în jur nu mai este nimeni care să o facă
ştie în schimb să înoate şi aşteaptă ca timpul să se transforme
din fluviu în lac.

amintiri despre piscurile cele mai înalte
ale haosului în care este căutat
furibund eul.