glod pe papucii mei
în acest hol steril
şi e greu acuma că acolo eşti tu
în spatele meu uşa se închide şi cineva strigă că-l doare
tristeţea s-a făcut solubilă în cana mea cu ceai
se adaugă în mine
ca un puzzle
băiatul în roz nu vrea să mă ajute să ies din mâl zice că n-are o mâna
zice că şi pe dânsul îl doare
din toată puterea lovesc cu papucii în perete
glodul sare
şi durerea e cumva plăcută

nu eu nu vreau acum un pumn de seminţe
te vreau pe tine
bucăţi din tine
puloverul meu cu pete de unsoare
o să mă scoată din iarnă
mi-e de-ajuns

eu acum am nevoie de ceva
un fier rece pe burtă eu întis pe covor
şi cu mâna şterg praful de pe calorifer

e greu acuma ştiu
degetele se încleşta
şi în faţa noastră un vrede aşa frumos
zilele grele sapă singure
se pun în pământ singure
cară apă pentru irigaţie singure

dă-mi mâna
să mergem sus să facem avioane din hârtie
pe ele să desenăm căsuţe pentru cei ce n-au
un oraş cu avioane
şi nimeni nu zboară