Iubitul meu care te-ascunzi
Sub frunza rugilor de toamnă
Pășind tiptil pe ghimpii uzi
Și-ndepărtând tot ce te-ndeamnă
Și-ndepărtând tot ce te seacă
De teama unei prea-uniri
Din plinul tău de liniștiri
Și din izvorul fără apă,

Te tot aștept și mă socot
La câte flori ai prins culoarea
Și câte’or mai urma să umple
Ierbarul tău și călimara.

Dar timpurile sunt grăbite,
Iar tu ești altul decât ieri;
Minunile descoperite
Parc’ar fi doar niște tăceri
La care ne-am fi așteptat
Pentru că n-am găsit noi roata
Pe care vremea-și toarce’n spor
Întregul caier ca și soarta.


Și’or fi proverbele de vină,
Ori seara asta limpezită,
De am uitat ce-am vrut a-ți spune
Cînd te-am visat prin rugi de-alune,
Pășind tiptil pe ghimpii uzi
Și-ndepărtând tot ce te-ndeamnă,
Căci ochii care nu se văd,
Se uită.
Acum aș vrea să fie iarnă.