Au fost scrise, iatã, aceste sechele indicã exact,
dimineþile oraºului, maºinile
salubritãþii cãrând la gropile de gunoi
melancolia fetelor pãrãsite, tristeþea
bãrbaþilor striviþi de singurãtate, umbra
în fulgarin a tinereþii depãrtându-se
pe lângã zidul mâncat de ploaie, cu gulerul ridicat,
zidul mâncat de ploaie ºi ploaia care
mãnâncã zidul (tu aºteptai
în gara pustie, impiegatul
de miºcare ieºea din birou scobindu-se-n dinþi,
duhnea a salam cu mult usturoi, te privea,
floare tânãrã, îþi lua mãsura
coapselor, îºi imagina
probabil sexul tãu mic, miºcãrile tale
de dragoste - les mouvements cloniques),
scrise gãrile (cu scena aceasta cu tot), rãceala
geamantanelor în care femeile
îºi duc toatã viaþa am scris-o chiar eu, câteva
fotografii în alb-negru ºi multã, multã resemnare. Au fost
zugrãvite balcoanele, curþile interioare, aventurile
pe un centimetru pãtrat, izlazul
de la marginea târgului, tufele de rãsurã, stindardele
lor semnalizând în imensitate, sãrace,
maºina devoratã de lanul de grâu, calul ucis în zori.
Au fost scrise
cimitire (marine) sub ploaie, strãzile melancolice
din spatele ºcolii de fete, antologia Spoon River, apoi
Bulzeºti, Manhatan, Ohio, London, Dolhasca, Gãeºti.
Au fost scrise
ierburile crescând printre dalele peste
care calcã sandaua femeii, desenatã
sandaua aceea, staþia de benzinã
copleºitã de mirosul de grâu, cofetãriile,
pieþele, mulþimile, bulevardele, aeroportul
internaþional Otopeni, (inter)secþia de miliþie, sta-
tuia din piaþa centralã, vitrinele cu
lanterne ºi gem de porumbe, literaturã
ºi asparagus (cenzurat! cenzurat! cenzurat!).

ªi iatã, aceºti
bãieþi dintr-odatã hazoºi ºi foarte ironice fete -
blugi, reiaþi, geacã, bumbi metalici, seminþe, paiete,
neoromantism, neon, neopren, precum ºi
bunicuþa Anabell Lee,
gãtitã ca papagalul Coco:
funde verzi, bete roºii, cizmuliþe maro
(fugi, soro, cã mor,
cicã literaturii i s-a cam croncãnit: nevermore!).

Mai la vale,
avangardele-n zale
mitologicale: chimirul ºi pirul,
caracuda, caracatiþa, calomfirul,
caºalotul, castravetele, crida,
chiparosul ºi cheia francezã
(pentru ce? întrebã un consumator
cu înfãþiºare obezã,
pentru ce, da, pentru ce?...stimabile, sunt ºi eu...
nembru...cioclopedicã...hâc!...literarã...românã...
Ca sã vezi, îl trage un altul de mânã,
mai zici cã-mi eºti prieten...ºi: pac! pac! - douã palme,
poftim, sã mai faci, magariule,
des mauvaises plaisanteries!);

dar eu tot
M-ATÂRN DE TINE, POEZIE, deºi
au fost scrise
toate lucrurile permise
ºi câte alte,
mai scãzute ori mai înalte: vaselina ºi friºca,
ghilotina, sabia, toporiºca,
biciul ºi briciul, moartea ºi mãscãriciul,
inefabilul ºi cartoful,
mandrilul ºi maloteaua, malacul ºi malacoful,
ghimpele ºi ghimpaþii, proletarii ºi împãraþii,
budoarul ºi buda,
vulpea liberalã ºi paparuda,
steaua ºi pãtrunjelul, Nastratin ºi inelul,
pulpa ºi Mielul
Domnului carele
ºi-ascunde picioarele,
împleticitele,
de când PÂINILE, STRÃCHINILE, CUÞITELE
CU TOATE LUCRURILE DE ARAMÃ ªI FIER
S-AU ÎNÃLÞAT ÎNTR-O NOAPTE LA CER.

ªi s-au scris, cum v-am spus,
laboratoarele, arsenalele, semnele minus ºi plus,
miasmele, miresmele au plecat la plimbare,
toamnã asepticã, bâlciul se sparge,
TOACA RÃSUNÃ MAI TARE...

Cam asta e totul. Printre cutii
de conserve, resturi menajere, raze moarte, hârtii,
mai la marginea târgului de cuvinte,
singurãtatea mea ca ºi înainte
se roagã sub sabia ascuþitã a numelui sãu,
cu grumazul plecat: aveþi pietate,
fiþi mizericordioasã, cucoanã,
încã o clipã, domnule cãlãu!...