-Pământule, pari supărat
Spune-mi, e adevărat ?
Ce-i cu plapuma cea albă
Și unde-s florile de nalbă ?

-Sunt trist Natură că-i greu
Să ții o plapumă mereu
Mi-e frig și mie ca și ție
Și vreau căldură ca să fie

-Stai făr’ de teamă tu Pământ
Că am să-ți dau verde vesmânt
Cu Soarele am să vorbesc
Și Iarna am să o gonesc

- Oh ...natură iți multumesc
Acum am să veselesc
Pomii iată-i fericiți
Si pe oameni linistiți


Iar sfântului verde veșmânt
Am să-i fac un jurământ
C-o să-l cheme Primăvară
Și-l aștern in toată țară.