sunt plin de nervi
mănânc numai lapte şi fiere
ascult ascuns în întuneric
cum răsare soarele
nu mă implic dar spionez
în vederea unui posibil
schimb de informaţii
cu cei ce nu dorm niciodată
visele lor sunt mai adevărate ca visul
totul e perfect când nu există
pentru asta iubesc moartea
şi femeia închipuită
pentru asta îmi petrec timpul
în camere goale vorbind
cu pereţii în timp ce-i dărâm
cu ciocanul apoi le mângâi
tandru dispariţia, tu pleci,
eu uit cum mă cheamă
şi aşa aflu cine suntem
iar nervii sunt plini de sine..