De ce Doamne al meu nume
Scris cu litere de flăcări
Care luminează-n noapte
E rostit numai în șoapte?

De ce lumea nu mă-nțelege
De eu spun ceva toți fug,
Oare ale mele cuvinte
Sperie și lucruri sfinte?

De ce tot ce mă-nconjoară
La vederea mea vorbesc
Cum vorbeau și altădată
Când erau bătuți de soartă?

De ce când visez totul se dărâmă
Într-un întuneric fără margini,
Și doar acolo de fiecare dată
Credința-n Tine-i nelimitată?

De ce Te-ntreb când Tu
Îmi alini al meu suflet
Și fără să-mi dau seama
Toate trec, așa, de-a valma?