mai departe… nu ştiu… trece vreme
viaţa mea prin vreme lunecând
şi eu mai nimica bun făcând
deşi-aveam atât de multe teme

mă trezesc prin noapte, murmurând
daimonului, mai ştiind să cheme
vorba mea trecută în poeme
despre care v-aş vorbi plângând

da-i pustiu şi nimeni n-o s-aculte
nişte lucruri vechi cu tâlc ştiut
vorbe vi se spun şi-aşa, prea multe

şi sfârşitu-i tot un început
unde zeii cu puteri oculte
limbile miciunilor ascut