Scrie cum știe mai bine
Prin degetele lui curg pe hartie, sentimente, portrete, siluete
Și scormonindu-i prin minte
Îi glăsuiesc: Naște-ne cuvinte
Care-l copleșesc, apoi către cer ridicându-l
E sus, zic ele: Lăsați-l să-și adune cuvinte
În asternut, cu trupul încovoiat, se scrie pe el
Imagine fixata în mințile ce l-au iubit
Alt murmur se aude: Nașteți-ne din minți.

Pe pat de suferință să-mi amintesc de voi
Cum îmi alinați durerea, măi copii mei,
Cum cuvintele se așează singure pe hârtie
Amintirea dragostei de ele îl mângâie
Ca o mamă eroină el zămislește cuvinte în dureri
Apoi naște fără ajutor

În câmpuri cu flori să cutreier prin gândurile călătoare
Își mai aduce cineva aminte de visele călătoare?
Eu scriam cu gândul la voi
Am adormit cu distanța dintre noi

Hai lasă-le și vino
Te aștept în cel mai apropiat loc în care poți veni
Aș da o zi din ale mele, să mă întorc la vorbele de altădat
Aș mai avea o singură dorință
Să mă ascult din ale voastre glasuri de-i cu putință