Eu Te iubesc, dar simt că nu-s
nicicând a mele mâini în stare
să se înalțe-atât de sus
ca să-Ți ajungă la picioare.

Eu Te iubesc, dar ştiu că n-am
să-Ți pot aduce-așa trăire
încât pe fiecare ram
să-mi strălucească-o dăruire.

Eu Te iubesc, dar, vai, nu pot
să mă înalț cât simt că-mi cere
lumina Ta ce-mi umple tot
de înţeles și de tăcere.

Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung
să pot fi-atât de plin de Tine
pe cât doresc de timp prelung
cu cele mai cerești suspine.

O, Te iubesc, dar cum pot eu
să Te cuprind pe Tine oare,
Atotputernic Dumnezeu
Nemărginire orbitoare?

Dar Tu Te poţi apropia
sfințind fiinţa mea cea nouă,
micindu-Te să-ncapi în ea
ca Soarele-ntr-un strop de rouă.