Discutau doi mosnegi la o poarta veche...
Poarta era intredeschisa pe jumatate...
Iar fiind si pe jumatate putreda...
Nu scartia cand batea
Fantul...
Uite bre si tu la poarta aia...
E pe plecate...
Dar inca e Poarta...
Nuelele din ea sut si putrede si frante...
Dar e inca poarta pe care nu poti intra daca nu-i nimeni acasa...
Si ce vreai sa spui cu asta...
Pai ca si noi suntem ca poarta asta...
Doar facem umbra subt noi...
Nu creste iarba...
Bine si atunci ce ne ramane...
Pai asta si eu te intreb...
Priveste langa salcamul asta...
Mai cresc cati-va puieti...
Si daca tai salcamul batran...
Mor si puetii...
Deci cum vine daca ne ducem noi...
Pelaca toti in urma noastra...
Deci vreai sa zici...
Ca
Natura sa
Hotarasca...