Înotăm pe meandrele vremii...
mi-aș fi dorit să fii aici, pe calea mea
prăfuită cu pudră de cuvinte.

Am ascuns raza solara în spatele retinei
în timp ce încerc
să-mi dozez gândurile fără culoare...
Tu de ce oare te-ai lăsat în voia patinei
hazardului?

Înotăm pe meandrele vremii...
mie nu-mi stau fixe cuvintele pe foaie
te caut pe sub geana mării
iar coloana din nou mi se îndoaie

doare

trosnesc nervii întinși la uscat
de la prea mult soare au înghețat.

Aș dispărea în fundul unei găuri negre
iar acolo
ți-aș picura ulei de trandafir de Maroc
pe sinapsa care adăpostește pixelii mei încordați.

Înotăm pe meandrele vremii...
iar acum
îmi agăț palmele prăfuite cu alb
de salvarea-mi de fier.

însă

mi-e teamă să mă înec.

Mai bine dă-mi puțină piele vie
pentru buzele astea deshidratate.
Promit că nu mai pier.