un fel de remiză

Ce-mi plac textele cu multitudine de interpretari. Cu trimitere la viata si la moarte, si intre acestea doua si parca invelind tot - dragostea, si ea cu toate nuantele ei, incepand cu ura si terminand cu extazul. Si da, lumile, care pot fi fatetele unei singure lumi, la randul ei o fateta din atatea fatete ale altei lumi si tot asa...

Textul nu este incarcat, are lianti atat cat trebuie ca sa-i usureze intelesul si sa ritmeze cuvintele, are deci melodicitate, iar imaginile unele sunt plastice, altele profunde. Preferata mea este din cele din urma, si anume\"
\"toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi\"
Finalul lasa deschise toate posibilitatile spre oglinzile-fatete ale tuturor lumilor, ce se apropie si se departeaza pe masura ce diamantul se roteste.

Mai mentionez ca textul mi-a adus aminte de “Zidul” celor de la Pink Floyd si de filmul lor care e printre marile mele preferate, si de videoclipul celor de la Metallica - \"Unforgiven II\", iti las link aici Teodor: http://www.youtube.com/watch?v=PyCClNPjVac
Pentru toate cele de mai sus, spuse mult mai pe scurt decat e de spus, las stea.