În pragul răbdării, sub umbrele tale
Ai pus rămășag că iar pic
Deasupra neîncrederii spiritului agale
Visele zboară și mă ridic

Trunchi de copac pregătit cu-o secure
Alături în balta de sânge eu zac
Scoarța copacului tremură udă
Sub sângele închegat

Cu palma plină de așchii strâng
Fierul înroșit de globule
Și ochii se chinuie s-ajung
Măcar cu privirea la tine

Molatec atârnă piciorul pe creangă
Un curcubeu se zbate-ntre frunze
Culoarea obrajilor tot scade
Se scurge sângele din buze

O cioară furioasă cârâie jalnic
Simțind viața cum pică
Ca șarpele-mi se urcă pe palme,
Ciupește cu ciudă din chică

Rămâne în ceața ce-ocolește calea
Privirii ascunse-n foșnetu
Covorului proaspăt așternut peste
Spasmele din codru
Răbdarea...