Prin armonia dulce a Divinitatii am
strans
Floricele de
Dor...
Iar tu asa si pasesti pe marginea aprinsa a
Vietii...
Si nu mai crezi in iubirea
Lor...
Pe neprins de veste m-a inglodat Povesta
Fructelor si
Dulceata
Amaruie din popasul eii...
O
Toamna nestatornica si Visatoare...
De ce ne faci pasivi si
Nestiutori...
Asa si ve-i ramiine pe Marginea Vietii...
Iar eu desi ma simpt in Miezul Eii...
Nu pot sa mi te apropii nici cu o iota...
Ca sa te aprind cu focul macilor Racoritori...
Cazute sunt petalele candva-i pline de Vapaie...
Imprastiate de Furtuna
Nemiloasa si necrutatoare ce naste din Trecut â
Din ieri...
Cuminte esti acum si nepasatoare Toamna...
De parca pregatesti colendaturile unei Ierni...
Ating impaciuitor frunza-ti deasa si marunta
Tufar de Miresuica si
Cobor...
Cobor din nou in nemurirea vietii
Atat doar ca
Cu suflet de
Feceor...
Si-acum primesc din miezul Vietii
Incoltind in Imensitatea Eii...
Iubita si Frumoasa Toamna...
Cazuta in circuitul incontinuu
Si nastrusnic
Al
Mirezmei
Imbatatoare
Din armonia florilor de
Teii...
Si incapatinat in cautarea Armonieii Divinitatii
Sarut
Inghitind Tacere...
Rasuflarile mistuitoare...
Stiind precis ca nu sunt Iubit-o
Ochiii
Taii...