moartea o iluzie sau capătul celălalt al vieții...

textul acesta este lipsit de orice suplete filosofica. ii lipsesc premisele, ii lipseste argumentul si chiar si concluzia.

Într-un fel, cred că am mai precizat în această pagină, încadrarea la \"texte filosofice\" presupune și niște rigori în plus. Există și o contradicție între formularea din titlu și aceea din primele două versuri. Până la urmă: moartea este iluzie sau realitate? Depinde din ce perspectivă privești, amândouă premisele putând fi argumentate.
Dintr-un alt punct de vedere, sunt lucruri care s-au mai spus în această pagină. Sincer, nu pot spune că nu este un text care să nu-mi capteze atenția, dovadă că îl comentez, dar aș fi dorit o mai bună organizare a ideilor, dacă se dorește aici un text filosofic.

P.s. Am și eu un grupaj de poeme într-un vers cu titlul \"Urme de timp\".

doua realitati si fiecare cu logica lor :) da de gindit mai ales : între mine și ele există un drum - ele is doua, tu stai pe mijloc si drumul asta...neah...tre sa desenez pe hirtie traiectoria sa-mi imaginez si sa stau la ginduri, fain :)

domnule george,
sigur că da. aveți dreptate. deși există o nedumerire între tilu și primele două versuri, am vrut să pun accentul pe ceea ce consider că există și totodată să pun întrebarea, din titlu, pentru a fi argumentată prin alte păreri.
textul în sine are tentă filozofică, cei drept mai puțin explorată și întărită de mine, cum bine ați precizat.
mă bucur pentru vizită și pentru semnul lăsat.
subtitlul l-am scos pentru a nu creea confuzii sau interpretări, deși prin acele *urme de timp\'* am vrut să întăresc finalul aducându-l pe cititor la unghiul din care am privit eu, argumentând totodată ultimul vers.

stimă și considerație,
teodor dume,

dumitrița,
da, ai punctat atent.

am dus o paralelă definită între viață și moarte și evident acel drum de mijloc nu-i altceva decât calea de întoarcere a respirațiilor, adică acele urme de timp...

mulțumesc mult și te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule leonard,
dacă ați trecut și ați lăsat urmă înseamnă totuși o atenție acordată acelui text *lipsit de orice suplețe filozofică*

și totuși, domnule.
viața și moartea sunt teme filozofice și noi oscilăm între a fi sau a nu fi.
sigur că nu-i un text de remarcat ci doar o tentă adăugată la ceea ce s-a mai spus de milioane de ori. nu eu sunt acela care a descoperit cuvântul filozofic și nici întrebările fără de răspuns despre microuniversul-omul.

cu mulțumiri pentru gest.
PS...
cineva îmi spunea, nu de mult. *bucură-te chiar și atunci când ești criticat. înseamnă valoare, altfel ai fi nebăgat în seamă*

același,
teodor dume,

damn, oamenii filosofeaza de mii de ani si tot nu au ajuns la o concluzie. exista dumnezeu, ce este viata, ce este moartea?

insasi arta controversei isi are locul ei bine definit in filosofie, daca este sa ne luam dupa ce spuneau Aristotel si, mai tarziu, Schopenhauer.

Tocmai de aici pleaca nelamurirea lui George Pasa, textul, eristic prin excelenta, nu ajunge la un acord... ne pierde

Intrebarea care ma framanta pe mine, eristica lui Teodor este una cautata, studiata, sau este de facto, din universul perceptiei sale

nu stiu sa raspund, dar pooate ca menirea oricarei controverse este sa ne faca sa cautam, a la recherche de la recherche parfaite, si on peut dire ca.

ca marche?

domnule caragea,
mă bucur atunci când vă aud pașii trecând în șoaptă prin pagina mea. apreciez semnul lăsat și modul, diplomat evident, în care știți să spuneți un lucru.
vă dau dreptate.

multă stimă,
teodor dume,